- lúntre
- s. f., g.-d. art. lúntrei; pl. lúntre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
luntre — LÚNTRE, luntre, s.f. Ambarcaţie cu fundul plat şi cu prora şi pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ♢ expr. A se face (sau a se pune, a se aşeza) luntre şi punte = a încerca pe toate căile şi prin toate mijloacele să … Dicționar Român
dubă — DÚBĂ1, dube, s.f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici şi gratii, cu care se transportă deţinuţii. ♦ fig. Puşcărie, temniţă. – cf. scr. d u b a k . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÚBĂ2, dube, s.f. 1. Luntre mică … Dicționar Român
cin — CIN1, cinuri, s.n. (înv.) 1. (În societatea medievală) Poziţie socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 CIN2, cinuri, s.n. (înv. şi reg.) Luntre mică… … Dicționar Român
luntraş — LUNTRÁŞ, Ă, luntraşi, e, s.m. şi f. Persoană care conduce o luntre; vâslaş, năier, barcagiu. – Luntre + suf. aş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUNTRÁŞ s. v. barcagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime luntráş s … Dicționar Român
punte — PÚNTE, punţi, s.f. 1. Pod îngust (format adesea dintr o scândură sau dintr o bârnă) aşezat peste un şanţ, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ♢ expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a … Dicționar Român
ciobacă — CIOBÁCĂ, ciobace, s.f. (reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr un trunchi de copac. – Din ucr. čobak. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 ciobácă s. f. (sil. cio ), g. d. art. ciobácei; pl. ciobáce Trimis de siveco,… … Dicționar Român
barcă — BÁRCĂ, bărci, s.f. Ambarcaţie de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 BÁRCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (barcă pescărească.) Trimis de siveco, 09.04.2005. Sursa:… … Dicționar Român
caic — CAÍC, caice, s.n. 1. Ambarcaţie îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa şi prora ascuţite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik. Trimis de valeriu, 01.02.2003.… … Dicționar Român
calfata — CALFATÁ, calfatez, vb. I. tranz. (Rar) A călăfătui. – Din fr. calfater. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CALFATÁ vb. v. călăfătui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime calfatá vb … Dicționar Român
carenat — CARENÁT, Ă, carenaţi, te, adj., s.f. 1. adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. s.f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CARENÁT carenattă (carenatţi, carenatte) … Dicționar Român